Pangea

Minden, ami földtudomány

România Mare în oglinda hărților etnografice românești

2019. december 13. 20:01 - DSegyevy

Traducere de: Sebők Tímea 

(Versiunea engleză a textului se găsește aici, iar versiunea maghiară aici.)

Cu 101 de ani în urmă, în 1 decembrie a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Aici a fost proclamată, în Declarația de la Alba Iulia, „unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.”

Argumentele României privind trasarea granițelor, asemănătoare celorlalți actori din regiune, au avut la bază hărți etnice. Interesul față de acest subiect a fost stârnit din nou în România cu ocazia centenarului, astfel, după expoziția „România Mare reflectată în reprezentări cartografice”, deschisă la sfârșitul lunii octombrie 2018 la Biblioteca Academiei Române, care se axează pe hărți etnografice și alte hărți, în noiembrie 2018 a avut loc vernisajul expoziției Războiul hărților la Muzeul Național al Hărților şi Cărții Vechi, care prezintă tocmai hărți etnografice din perioada Marii Uniri. (Instituția din urmă va organiza Congresul Internațional de Cartografie Istorică [29th International Conference on the History of Cartography] în 2021). La Budapesta, în secția de cartografie a Bibliotecii Naționale Széchényi găsim o expoziție de hărți etnografice din mai multe regiuni cu titlul Az I. világháború térképeken: Határviták [Primul Război Mondial pe hărți: dispute asupra graniței].

În această postare am încercat să adunăm la un loc hărțile etnografice românești. Postarea este o bibliografie ilustrată, hărțile nu sunt însoțite de analize cartografice sau politice.

Potrivit terminologiei românești, unirea în practică s-a referit la următoarele regiuni: Ardeal/Transilvania, Crișana, Banat și Maramureș/Marmaţia. Granițele statale definitive însă nu au fost suprapuse cu cele descrise aici, ci au fost desemnate în urma Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920. Împărțirea regională a teritoriilor Ungariei contemporane nu corespunde în totalitate cu împărțirea românească, nici privind denumirile, nici dimensiunile unor regiuni, iar înțelesul unor termeni s-a schimbat de-a lungul timpului, atât în limba română, cât și în limba maghiară.

1999.png

Regiuni istorice românești în percepția românească a vremii Sursa

Întocmirea hărților etnice a trăit o perioadă de aur în timpul tratatelor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1919. După încheierea acestor tratate, întocmirea hărților etnografice a fost relativ neglijată, atât în România, cât și în Ungaria. Un nou val de realizare de hărți a început în jurul celui de-al doilea arbitraj de la Viena și a durat, cu o intensitate mai mare sau mică, până la semnarea Tratatelor de Pace de la Paris în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

În această postare abordăm, pe lângă fostele teritorii ungurești, și toate regiunile istorice cu populație sau interese românești despre care există hărți etnografice sau sunt cuprinse într-o hartă etnică a unei regiuni mai mari: Bucovina, Basarabia, Bugeac, Dobrogea, Cadrilater, Transnistria, Timoc/Valea Timocului/Tribalia, Pocuția; respectiv ne străduim să prezentăm cât mai multe hărți etnografice care se referă la istoria localităților românești, incluzând hărțile despre localitățile aromâne/macedoromâne din Balcani. Prezentăm în primul rând hărți întocmite de cartografi români (care au trăit pe teritoriul României din acea perioadă și nu numai) și care au fost publicate în România sau în străinătate, dar am ales și hărți întocmite de cartografi străini care au fost publicate, în forma prezentată în listă, în cadrul sau în anexele publicațiilor române, sau este evident că au fost realizate la comandă română. Deoarece aici prezentăm hărți etnografice românești, acestea reprezintă abordarea regională caracteristică României din acea perioadă.

Potrivit informațiilor noastre nu există o hartă etnică română, legată de tratatele de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial,  care să fi fost cunoscută publicului larg și care ar fi devenit un simbol, cum a fost „harta roșie” (Carte Rouge, Red Map) întocmită de Pál Teleki, geograf și prim-ministrul Ungariei între 1920-1921, respectiv 1939-1941. Cea mai cunoscută hartă etnografică a chestiunii românești este o hartă franceză, întocmită de geograful francez Emmanuel de Martonne, desemnat în 1918 expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris. Geograful a studiat România și înainte, teza lui de doctorat publicată în 1902 tratează geografia Munteniei. De Martonne este o personalitate respectată în România. Harta respectivă a fost întocmită mai devreme, însă a devenit cunoscută publicului larg din anul 1920 al revistei principale de specialitate din Franța, Annales de Géographie (versiunea Română: Emmanuel de Martonne: Încercare a unei hărţi etnografice a Ţărilor Româneşti. In: Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie. 1920. 177-199. p.).

Emmanuel de Martonne: Répartition des nationalités dans les pays ou dominent les Roumains. In: Martonne, Emmanuel de: Essai de carte ethnographique des pays roumains. Annales de Géographie, 1920/158. 81–98. p. 1:1 000 000.

Exemplarul autorului

În literatura de specialitate din Ungaria, hărțile etnografice românești au fost abordate în special la începutul anilor 1940. Aspirațiile revizioniste maghiare și activitățile de propagandă asociate conflictului româno-maghiar după cel de-al doilea arbitraj de la Viena au fost resimțite atât în redactarea hărților etnografice cât și în textele care au înșirat și au analizat aceste hărți. Cele mai importante texte de acest fel sunt Rumänische Landkartenfälschungen (1940), care a fost realizat în institutul de științe politice fondat de către Pși nu conține întotdeauna critici obiective; și opera intitulată Die rumänische ethnographische Landkarten und ihre Kritik (1942).

În urmă cu aproximativ zece ani, o bibliografie cu titlul Válogatott bibliográfia Köztes-Európa etnikai földrajzához és etnikai térképezéséhez (1691-2006) (2007) [Bibliografie selectivă a geografiei etnice și cartării etnice a Europei Intermediare], care nu se axează doar pe România, dar conține datele bibliografice a multor hărți etnografice românești.

Deoarece în ultima vreme nimeni nu a realizat astfel de sinteze referitoare doar la România, în acest text, ca un prim pas, vom enumera și vom prezenta hărțile în ordine cronologică, fără a realiza analize comparative, pentru a obține o imagine în ansamblu despre cele mai importante opere ale cartografiei etnografice contemporane. Analizele critice, cu perspective internaționale a celor mai importante hărți au fost și vor fi în continuare publicate în postări separate (vezi aici, aici și aici în limba maghiară). Lista cu peste 50 de hărți etnografice românești este departe de a fi completă, dar ne-am străduit să adunăm la un loc cele mai importante dintre ele.

O parte din hărțile prezentate în această postare sunt de dimensiuni mari, câteodată publicații cartografice de sine stătătoare, compuse de mai multe foi individuale, iar altele sunt anexe pliabile sau câteodată ilustrații printre texte.  De aceea aceste hărți diferă atât de mult în forma lor fizică, încât creează o iluzie falsă în mediul online, unde apar unul lângă celălalt în dimensiuni similare. De aceea celor interesați de acest subiect în adâncimile lui, le recomandăm să studieze hărțile în forma lor originală, împreună cu operele care conțin aceste hărți.

Lista a fost întocmită în ordine cronologică (presupusă).

 

1892

Harta etnografică a Austro-Ungariei şi a României după H. Kiepert. In: Aurel Popovici: La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie. Replique de la jeunesse roumainie universitaire de la Trasylvanie et de la Hongrie. Viena-Graz-Budapesta-Cluj, 1892. 152 p. 1:3 000 000

Sursa

1895

Eugen Brote: Ethnographische und Wahlkreiskarte Ungarns. In: Eugen Brote: Die siebenbürgische Frage in Siebenbürgen und Ungarn. Berlin, Puttkammer & Mühlbrecht, 1895. 432. p. lipsă scară

Exemplarul autorului

Ioan Nenițescu: Harta etnografică a armânilor din Turcia Europeană. 1895. In: Ioan Nenițescu: De la Romanii din Turcia europeana. București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1895. 639. p.

Sursa

1903

G. M. Murgoci - I. Popa-Burcă: Carte ethnographique du territorie suité entré le Danube, le Nister et la Tissa. In: A. Vlahoutza: La Roumanie pittoresque. București, "Indépendance Roumaine", 1903. 330. p. lipsă scară

Sursa

1904

Diaconovich, C.: Harta etnografică a terilor locuite de români. In: Diaconovich, C.: Enciklopedia Română. Sibiu, ASTRA, 1904. 1274 p. 1:3 000 000.

Se află într-o colecție privată

1909

Nicolae Mazere: Harta etnografica a Transilvaniei. + Nicolae Mazere: Supliment la harta etnografică a Transilvaniei. Iași, Institutul Geografic al Armatei, 1909. 98. p. 1:340 000.

Exemplarul autorului

Prof. Dr. Gustav Weigand: Völkerkarte des rumänischen Sprachgebietes. In: Prof. Dr. Gustav Weigand: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes herausgeben auf Kosten der Rumänischen Academie in Bukarest. Leipzig, Johann Ambrosius Barth, 1909. 67. p. lipsă scară

Se află într-o colecție privată

1914

Aurelian Florinescu: Harta etnografica a ținuturilor Românești de sub stapánirea Austro-Ungara cum și parte din intinderea elementului Românesc. București, 1914. 1:1 000 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666-c.W4 C-1914 (Milwaukee)

G. Gane: Harta etnografică a Europei Centrale după Florinskij, Lubor-Niederle, Kiepert, Weigand, Cvijić, Mazăre, Noe şi alţii. BucureștiInstitutul de studii Sud-est Europene, 1914. 

Se află la: Országos Széchenyi Könyvtár, Térképtár, TM 7189 (Budapesta)

1915

Ion Aurel Candrea: BănatulHartă etnografică. București, Socec & Co. 1915. 1:500,000

Se află la: Országos Széchenyi Könyvtár, Térképtár TM 7189 (Budapesta)

1916

Val Popa - N. Istrate: Harta etnografică a pământului Românesc. 1916. 1:1 800 000

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries,666 C-1916 (Milwaukee)

1918

Dargicesco: Carte ethnographique de la Transylvanie. In: Dragicesco: La Transylvanie. Esquisse historique géographique, ethnographique et statistique. Paris, Librarie Félix Alcan, 1918. 112. p. 1:3 000 000. 

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris)

O. Tafrali: Carte Ethnographique de la Dobroudja. In: O. Tafrali: La Roumanie Transdanubienne (La Dobroudja). Paris, Ernest Leroux,1918. 195. p. lipsă scară

Sursa

Carte Ethnographique de L'Autriche-Hongrie et des regions habitées par les Roumains d'aprés H. Kiepert. In: Aurele C. Popovici: La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie; avec plusieurs tableaux statistiques et une carte ethnographique. Paris-Lausanne, Payot & Cie, 1918. 230. p. 1:3 000 000.

Sursa

N. P. Comnene: Carte ethnographique des Pays Roumains. cca. 1918, Bern, Institut Géograph. Kummerly & Frey, 1:1 750 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666 C-[1918] (Milwaukee)

1919

1919comnene_2.jpg

N. P. Comnéne: Carte Ethnographique des Régions Habitées par les Roumains. In: N. P. Comnéne: La terre roumaine à travers les âges : Atlas historiquepolitique ethnographique. Paris, Payot et Cie. 1919. 57. p. 1:4 150 000.

Se află într-o colecție privată

Demetresco: Carte ethnographique des régions habitées par les Roumains. Paris, H. Barrère, Éditeur-Géographe, 1919. 1:1 000 000

Sursa

Vasile Meruţiu: România Dintre Tisa şi Carpați Transilvania, Maramurăsul, Țara Crisului şi Bănatul. Hartă etnografică. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 28 de foi, 1:200 000.

Se află la: Arhivele Nationale Timiș, Fond 104, inventar 210, Collectia harti și planuri, 8/1919 (Timișoara)

1919vlad.jpg

I. Victor Vlad: Transilvania-Bănatul-Crişana-Marmaţia: Hartă Etnografică. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 2 de foi, 1:500 000.

Sursa

Vasile Meruțiu: România dintre Tisa şi Carpaţi Transylvania, Maramarosul, Tara Crisului si Banatul. Harta etnografica. București, Serviciul Geografic al Armatei, 1919. 1:800 000.

Sursa

Les Roumains entre les Carpathes et la Theiss. lipsă locul publicației, lipsă editură, 1919. lipsă scară

Exemplarul autorului

A. D. Atanasiu: Roumains. Paris, Dufrénoy, 1919. lipsă scară (mai multe hărți: Allemands; Magyars; Serbes)

Sursa

Atanasiu: Le Banat d'aprés la carte ethnographique de la Hongrie pa Cholnoky Jenő. In: La Bucovine et le Banat. Paris, Libarié Félix Alcan, 1919. 54. p.

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris)

A. D. Atanasiu: Carte ethnographique du Banat de Temesvar. Paris, Imp. Monroco, 1919. 1:1 000 000.

Sursa

Sc. Demetresco - C. Polyso - Prof. A. D. Atanasiu - Ed. Brocea: Roumains des vallées du Timok, de la Mlava et du Pek et Serbes du Banat. Paris, lipsă editură, 1919. lipsă scară

Sursa

A. D. Atanasiu: Les Roumains de Serbie (Région du Timok et de la Morave) d'aprés G. Valsan & G. Giuglea. In: D. Dragicesco: Les Roumains de Serbie. Paris, 1919. 1:1 000 000.

Se află la: Archives diplomatiques, Ministère des Affaires étrangères Direction des Archives Fonds du service géographique 294 QO / 81 (Paris)

A. D. Atanasiu: Carte ethnographique des Macédo-Roumains (Koutzo-Valaques)., Paris, 1919.

Sursa

I. Nistor: Harta etnografica a Bucovinei. In: I. Nistor: Der nationale Kampf in der Bukowina mit besonderer Berücksichtigung der Rumänen und Ruthenen. București, Göbl, 1919. 227. p. 1:300 000.

Exemplarul autorului

C. Brătescu: Harta etnografică a Bucovinei, lucrată după statistica oficială austriacă din 1910. București, Göbl-Rasidescu, 1:200 000.

Se află într-o colecție privată

Alexis Nour: Basarbia. Harta Etnografica. București, Göbl, 1919. 1:460 000.

Sursa

A. D. Atanasiu: Roumains de l'Ukraine. 1919. In: D. Draghicesco - Murgoci: Les roumains d'Ukraine. Paris, Dubois et Bauer, 1919. 27 p.

Sursa

1920

C. Protopopesu: Harta etnografică a regiunilor locuite de Români. In: Colonel Victor Siaicanu - D. St. Constatinescu: Atlas istoric geografic al neamului Românesc. București, 1920. 26 p. 1:3 000 000.

Sursa

1922

România (Naționalițăti, Desimea pop.) In: I. Popa-Burca: Atlas Geografic. București, 1922.

Sursa

1923

Alexis Nour: Transnistriana. Carte éthnographique. 1923. 1:700 000.

Se află într-o colecție privată

1928

Alfred Stotz: Carte ethnographique de la Transylvanie/ Ethnographical map of Transylvania/ Ethnographische Karte von Siebenbürgen. Berlin, Rumänische Gesandtschaft, 1928. 1:750 000

Se află într-o colecție privată

1934

Virgil Pau: Hartă etnografica şi administrativa a judeţului Timiş-Torontal. Timișoara, Megler, 1934. 1:250 000.

Se află la: MTA CSFK Földrajztudományi Intézet Könyvtár D-705 (Budapesta)

1936

Virgil Pau: Harta fizică, politică şi etnografică a Banatului. Timișoara, D. Loga, 1936. 1:300 000.

Se află la: Arhivele Nationale Timiș, Fond 104, inventar 210, Collectia harti și planuri, 1/1936 (Timișoara)

1938

Vasile Meruţiu: Carte ethnographique de la Roumanie. / Ethnographical map of Roumania. In: Vasile Meruţiu: La carte ethnographique de la Roumanie. In: Revue de Transylvanie. 1938. Vol. 4. No. 3–4. pp. 328–334. 1:1 000 000

Exemplarul autorului

1939

Virgil Pau: Harta politică, fizică şi etnografică a ţinutului Timiş. Timișoara, Kheil, 1939. lipsă scară

Se află într-o colecție privată

193?

Harta etnografică a teritorului dintre Carpați şi Tisa 193? 1:1 400 000.

Se află la: Universitatea Babeș-Bolyai, Colecţia de Hărţi “Jenő Cholnoky”, [49-1452] (Cluj-Napoca)

1940

L. S. Berg: Ethnographische Karte der Landbevölkerung Bessarabiens. Titlu original: Этнографическая карта селъского населенийа Бессарабии. In: Academia Românǎ: Denkschrift betreffend Bessarabien und die Nord-Bukowina. București, Imprimeria Nationalǎ, 1940. 9. p.

Se află într-o colecție privată

Institutul Geografic Militar: Hartă etnografică a Ardealului şi Ungariei de est din anul 1910, complectată cu hartă etnografică României din anul 1930. București, cca. 1940. 1:500 000. 4 de foi, (două versiuni)

Exemplarul autorului

Institutul Geografic Militar: Hartă etnografică a Ardealului şi Ungariei de est din anul 1930–1939 complectată cu hartă etnografică a României din anul 1930. București, 1940. 2 de foi, 1:750 000 (două versiuni)

Se află la: Universitatea Babeș-Bolyai, Colecţia de Hărţi “Jenő Cholnoky” , [54-1250-1;2] (Cluj-Napoca)

Institutul Geografic Militar: Harta etnografica a Ardealului si a regiunilor vecine. 1930-1939. In: Romania. Atlante Etnografico. București, Marvan S. A. R., 1940. lipsă scară

Exemplarul autorului

romania1930.jpg

Sabin Manuila: La carte ethnographique de la Roumanie d'après les résultats du recensement de 1930 / Die ethnographische Karte Rumäniens nach der Volkszählung von 1930 / La carta etnografica della Romania secondo il risultato del censimento di 1930. 1940. 1:3 000 000.

Se află într-o colecție privată

Emanoil Tr. Simtion: Harta etnografică a României. București, Marvan S. A. R., cca. 1940. 1:2 000 000.

Se află la: MTA CSFK Földrajztudományi Intézet Könyvtár D-494 (Budapesta)

N. M. Popp: Die ausbreitung der Rumänen. In: I. G. Brătianu: Die rumänische Frage. București, 1940. 1:6 000 000.

Exemplarul autorului

Vintilă Mihăilescu: Harta etnografică a României Transcarpatice. In: Buletinul Societății Regale Române de Geografie. 1940. 1:1 500 000.

Exemplarul autorului

1941

 Vintilă Mihăilescu: O Harta istorică, harta etnică a României. In: Vintilă Mihăilescu: Blocul carpatic romanesc. București, Impimeria Nationala, 1941. 22. p. 1:1 500 000.

Exemplarul autorului

Institutul Geografic Militar: Răspândirea românilor. București, lipsă editură, 1941. 1:2 000 000

Se află într-o colecție privată

1942

Institutul Geografic Militar: Harta etnica a Romaniei. In: Spaţiul istoric şi etnic românesc. București, Imprimeria Națională, 1942. lipsă scară, 4+28 p.

Exemplarul autorului

1943

Sabin Manuila: Judetul Cluj. In: Sabin Manuila: Ethnographic Atlas of Rumania, 1930. / Atlas Ethnographique de la Roumanie. 1930. I. Transylvania / La Transylvanie. București, Central statistical Office of Rumania / Institut Central de Statistique de la Roumanie. 1943. 27. p. 1:300 000.

Se află într-o colecție privată

1945

romania_1945.jpg

Carte ethnographique de la Roumanie d'aprés le recensement de la 1930.

Bukarest, Institut Géographique de la Armée, 1945.

Se află într-o colecție privată

1946

Vintilă Mihăilescu: Carte ethnique de la Roumanie ďaprès le recensement roumain de ľannée 1930. București, lipsă editură, cca. 1946 körül. 33 de foi, 1:200 000.

Se află la: American Geographical Society Library, University of Wisconsin-Milwaukee Libraries, 666-b C-1:200,000 French (Milwaukee)

19??

1992.jpg

27. România. Harta etnică. lipsă locul publicației, lipsă editură, lipsă an, lipsă scară.

Exemplarul autorului

9 komment

A bejegyzés trackback címe:

https://pangea.blog.hu/api/trackback/id/tr4115349830

Kommentek:

A hozzászólások a vonatkozó jogszabályok  értelmében felhasználói tartalomnak minősülnek, értük a szolgáltatás technikai  üzemeltetője semmilyen felelősséget nem vállal, azokat nem ellenőrzi. Kifogás esetén forduljon a blog szerkesztőjéhez. Részletek a  Felhasználási feltételekben és az adatvédelmi tájékoztatóban.

Harrison Bergeron 2019.12.17. 21:19:00

Lemaradtam valamiről? Magyarország immár Mégnagyobb Románia része és ezentúl a román a hivatalos nyelv? Kell menni megkoszorúzni Ceaucescu emlékművét is? Hol is van?

DSegyevy 2019.12.17. 21:37:37

@Harrison Bergeron: A bejegyzés először magyarul, aztán angolul jelent meg. Nem az ország hivatalos nyelve, hanem a bejegyzés témája miatt lett románra is lefordítva.

DSegyevy 2019.12.17. 21:48:04

@Harrison Bergeron: Ráadásul, mivel ez egy internetes felület, az írás elérhetősége sem korlátozódik Magyarországra.

Tranquillius 2019.12.18. 09:02:25

@DSegyevy: @Harrison Bergeron: Ráadásul nem is ez az első idegen nyelvű cikkünk és nem is az utolsó. Ha valaki pl. vállalkozna rá, hogy az Új-Skóciáról szóló cikkünket gael nyelvre fordítja, akkor az is itt fog megjelenni. :)

RRR777 2022.11.19. 09:11:25

Nem tudom, hogy a düh vagy a szomorúság erősebb bennem ennek a cikknek az olvasása után. Ha ekkora többségben vannak a románok Erdélyben már 150 éve, akkor miért nincs legalább ugyanannyi régi ortodox templom Erdélyben, mint amennyi katolikus és református? Miért az utóbbi 30 évben nőnek ki a földből tömegesen az ortodox templomok? Hol vannak a román írásos emlékek Erdélyből? Az is érdekes, hogy szinte összes térkép készítője román, vagy esetleg francia, és a népszámlálások adatai, amire hivatkoznak, szintén román adatok. Ehhez már csak adalék, hogy emlékszem a 70-es évekre, amikor sem Nagyváradon, sem Szalontán nem lehetett román szót hallani az utcán.

Rares Nistor 2024.01.10. 14:05:06

@RRR777:

Hát nem vicces, hogy azt kérdezed, hol vannak az írásaink, amikor a 18-19. századig alig volt egy tucat iskolánk?
Vagy azt kérdezi, hol vannak a templomaink, amikor a legtöbb városban, sőt a közeli városokban sem építhettük őket egészen a 18. század végéig?

hu.wikipedia.org/wiki/G%C3%B6r%C3%B6g_templom_(Kolozsv%C3%A1r)

Ön apartheid államot hozott létre Erdélyben, és 3 évszázadra kihagyta a románokat a kulturális és politikai életből; városokban élve szinte nem törődött azzal, hogy ki dolgozik a földeken, hogy ételt tegyen az asztalotokra.

hu.wikipedia.org/wiki/Unio_Trium_Nationum

És most úgy teszel, mintha fogalmad sincs honnan jöttek a románok. Azt hiszem, albánok vagyunk :)))

Fárasztó ez a magyar térképezés és revizionizmus. Nyitott határokkal békében élhet az EU-ban; ez már megvan; jöhet és Erdélyben, ahogy akar. Ide költözhetsz, tanulhatsz és tanulhatsz magyarul; magyar iskolába, egyetemre küldje gyermekeit. Mindezzel már megvan.
Egyébként tudja, mi az alternatíva, és a döntés Budapesten van és lesz. Ne feledje, ha provokálatlanul támad minket, hogy Trianonnál kértük a Tisza határát.

lezlidzsi84 2024.01.10. 15:17:10

@Rares Nistor: Compensating Hungarian revisionism by Romanian chauvinism is what is heating the hatred between the two nations.

(The translation software what you used made the Hungarian text above a bit strange, may be better to comment Romanian or English.)

David Bowman 2024.01.21. 00:26:38

@RRR777: Ha jól tudom, Erdélyben a legöregebb oláh templom 1297ből való. A remetei öreg templom.
ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_R%C3%A2me%C8%9B

David Bowman 2024.01.21. 00:35:28

@Rares Nistor: Ne viccelj. Az első román nyelvű Bibliát Rákóczy György fejedelem fordíttatta, és adatta ki. hu.wikipedia.org/wiki/Gyulafeh%C3%A9rv%C3%A1ri_%C3%9Ajsz%C3%B6vets%C3%A9g
süti beállítások módosítása